Atenție la simptomele fibrozei pulmonare idiopatice! Pneumologii atrag atenția că această boală este tot mai întâlnită. Din păcate, spun ei, este subdiagnosticată și mulți dintre pacienți primesc un tratament care nu îi ajută.
“Este o boală dificilă!”
Medicii spun că în acest moment numai 150 de pacienți primesc tratament pentru această boală. Statisticile arată că ar fi undeva la 2 500 de bolnavi, dar ei nu primesc medicația potrivită.
Coordonatorul grupului de lucru pentru pneumopatii interstițiale difuze al Societății Române de Pneumologie, conf. dr. Irina Strâmbu: “Este o boală a pacienților de peste 55 de ani. Se manifestă în principal prin lipsă de aer care apare la efort și pacienții spun că atunci când stau pe scaun și nu fac nimic se simt perfect. Doar atunci când fac ceva spun că obosesc. Mai poate să apară și tusea. Pacienții se vor prezenta la medic pentru că ei nu pot tolera aceste simptome. Aici apare o altă problemă. Simptomele lor pot fi confundate de medicii de familie, interniști orice alt medic cu alte boli mult mai frecvente. Vorbim de insuficiența cardiacă, bronșita cronică de emfizem, boală genertă de fumat. Există riscul ca pacienții, pentru că nu se suspectează o fibroză pulmonară, să fie tratați de inimă, să fie tratați cu bronhodilatatoare și doar se pierde timp.”
Atenție la simptomele fibrozei pulmonare idiopatice!
Fibroza pulmonară idiopatică nu se vindecă, dar se tratează. Începe cu tuse seacă și lipsă de aer resimțită în timpul efortului. Mai întâi la eforturi mari, dar cu timpul (în luni de zile) lipsa de aer se agravează și apare la eforturi tot mai mici. FPI este adesea confundată cu alte afecțiuni comune la această categorie de vârstă a pacientului. De exemplu, boală cardiacă, bronșită, emfizem, BPOC, care împărtășesc frecvent aceiași factori de risc. Nu numai că FPI este rară în comparație cu aceste afecțiuni, dar poate coexista și cu oricare dintre acestea. În timp, boala devine invalidantă, limitând posibilitățile pacientului de a desfășura activități curente, pe care noi cu toții le considerăm banale: să-și ducă nepoții la școală, să meargă la cumpărături, la spectacole, la plimbări în aer liber sau excursii, la viața socială. Pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică în stadii avansate sunt printre cei care au indicația de transplant pulmonar.
Din 2017, medicamentele antifibrotice folosite în Europa sunt disponibile și în România, fiind decontate integral printr-un program al Ministerului Sănătății.
Coordonatorul Centrului de Excelență în Pneumopatii Interstițiale Difuze al Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș” Timișoara, prof.dr. Voicu Tudorache: „Medicamentele antifibrotice nu vindecă boala, dar reușesc să stopeze fibroza progresivă și să “înghețe” pacientul în starea în care se află la momentul diagnosticului. În acest fel, viața pacienților este prelungită.”
Medicii trebuie să îndrume bolnavii către centrele specializate
Coordonatorul grupului de lucru pentru pneumopatii interstițiale difuze al Societății Române de Pneumologie, conf. dr. Irina Strâmbu: “Mesajul nostru este ca atunci când se suspectează o fibroză pulmonară idiopatică pe baza acestor simptome,pe baza unor radiografii care poate să arate un sindrom interstițial, pe baza unei spirometrii simple care arată sindromul respectiv, pacienții nu trebuie tratați să vedem dacă le folosește și trebuie indrumați către pneumolog și de preferință către centrele de expertiză care există în București, Timișoara, Iași, Cluj, Constanța și anume la clinicile universitare de oneumologie din aceste centre. Din păcate abvem în prezent doar 150 de pacienți cu fibroză pulmonară idiopatică în tratament în România când ar trebui să fie minim 2500. Restul pacienților sunt undeva neavând încă diagnosticul potrivit”.
Fibroza pulmonară idiopatică (FPI) este o boală cronică rară, a cărei cauză nu se cunoaşte și care afectează plămânii, determinând în timp cicatrizarea acestora și făcând din ce în ce mai dificilă respirația. Fibroza pulmonară idiopatică duce la lipsa oxigenului, la invaliditate și la deces în doar câțiva ani, având un potenţial malign similar cancerului pulmonar.